Tomnatice

In Parcul Carol, situat la 7 minute dupa ceas de casa mea, au ingalbenit frunzele. Natura a capatat culori mirifice si-mi vine in nari iz de gutuie si caldura sobei. Verdele a fost acoperit usor usor de straturi de galben maroniu vestind dansul culorilor intr-o imbinare armonica, menita sa ne faca sa visam.  Eu nu am vazut frunzele din Parcul Carol dar imi imaginez. Din biroul meu de la etaj nu vad decat florile din balconul vecinului. Din sala de sedinte vad un copac asupra caruia am ramas pironita in timpul unei intalniri, m-a furat dansul vantului cu frunzele galben-maronii. Din masina nu vad decat frunzele picate ce aluneca pe iarba si ea in usoara trecere spre taramul schimbator al culorilor, de pe bulevardul Kiseleff. Au fost prieteni de-ai mei la munte, mi-au spus ca pe Tache Ionescu e gheata. Beau o bere bruna si incerc sa-mi aduc aminte de un lucru ce m-a fericit astazi: vocea iubitului meu si atitudinea catelului meu care ma lingaseste de fiecare data cand ajung acasa, de mereu ma gandesc ca raman fara strat de piele :). Si mai e ceva ce m-a fericit foarte tare, foarte mult, pana in suflet.

In goana mea, in viata mea, exista niste oameni pe langa iubitul meu carora le datorez zambete si multumiri. Zambete pentru ca ma fac sa zambesc la randu-mi si imi pompeaza energie cand lumea pare lipsita de sens, ca…acum…si multumiri pentru ca se intereseaza de viata mea total. Cu interes si dedicare, cu grija si ingrijorare, cu suport si ganduri dar mai ales vorbe bune.

In seara asta, multumesc Ioan si Alexa pentru ca sunteti in viata mea si ca aveti grija mereu sa stiti ce fac, intinzandu-mi mereu aripi.

Advertisements

Lucruri marunte

Ieri, am oprit la o trecere de pietoni si am permis unei doamne cu parul alb sa treaca. Cand a ajuns in dreptul masinii mele, a intors capul, mi-a facut un semn de multumire si mi-a zambit. Asta a contat.

Acum o saptamana , incercand sa plec de la o intalnire pe celalalt sens al strazii, am cam blocat strada. Un domn m-a asteptat sa termin cu manevrele, s-a uitat la mine si a zambit. Asta a contat.

Un taximetrist mi-a taiat calea si mi-a dat flash-uri de multumire. Asta a contat.

Prietena mea mi-a adus o oglinda din Thailanda.Asta m-a facut sa zambesc si a contat.

Sunt lucruri marunte, care conteaza. Sunt lucruri care imi spun mie ca mai e speranta. Ca noi, ca natie inca n-am murit de tot in interior. Ca proasta crestere, delasarea, lipsa de implicare,” las-o ma ca merge asa’, pot fi dar mai ales trebuie schimbate. Ca inca mai putem spune multumesc, ca inca putem avea rabdare, ca inca putem recunoaste cand gresim, ca inca ne putem gandi la cineva drag cand suntem departe, ca putem.

Si asta conteaza.